|
FOSE SEPTICE:
CONTACT:
tel/fax: 021 252 6170 mail: sterescua@yahoo.com adresa: Bucuresti, str Spatar Milescu, nr 17, sector 2
WECAM+METEO:
UTIL PENTRU DVS:
|
|
5 ani până la prima vidanjare!
NUMAI LA NOI !
Fosa septica - solutia casei dvs din zone fara canalizare:
Situaţia din România la ora actuală este următoarea: imensa majoritate a locuinţelor rurale şi bună parte din cele orăşeneşti, nu beneficiază de canalizare comunitară. Prima consecinţă: neavând canalizare unde să poată fi aruncate apele reziduale, locuitorii nu-şi pot instala apă în casă. Localitaţile rurale nu beneficiază de reţea de apă potabilă, apa se ia din puţuri individuale sau comune câtorva familii, puţuri de mică adâncime. Mai mult, nu pot beneficia nici de apă caldă menajeră. A doua consecinţă: dacă nu-si pot instala apă în casă, nu-şi pot monta nici wc în casă. Imensa majoritate a locuinţelor sunt dotate cu wc tip hazna săpat în curte. Această hazna se vidanjează la câţiva ani sau se acoperă cu pământ săpându-se o altă hazna. Apele rezultate din spălarea rufelor se aruncă de cele mai multe ori într-o groapă sau un şanţ, săpate în grădină şi nu de puţine ori chiar în strada în faţa porţii. A treia consecinţă: această situaţie precară pe lângă faptul că este generatoare de disconfort, în anumite circumstanţe devine generatoare de focare de infecţie, generatoare de mirosuri şi nu de puţine ori generatoare de dispute între vecini…….. Unica soluţie realistă de eliminare a acestor neajunsuri este echiparea locuinţelor rurale cu fose septice, fose septice care se vidanjează la anumite intervale, între 1 şi 5 ani, de către o societate abilitată să practice astfel de activităţi. Această soluţie este recomandată şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), este soluţia care se practică în toată lumea: Brazilia, Australia, Anglia, Franţa, Italia, Canada, SUA si multe alte ţări. Fără a intra în amănunte, trebuie arătat că diferenţe există de la stat la stat, dar numai la dimensionare, la amplasare şi la vidanjare, însă principiul de funcţionare este peste tot acelaşi. In Romania s-a folosit un proiect tip realizat de IPCT în 1974, PE 2273. Este acelaşi după care se execută fosele de beton şi în prezent. Este proiectul unei fose septice cu două compartimente, verificat în practică. Are însă două inconveniente majore: preţul unei fose septice din beton este de ordinul 3.000÷4.000 USD, preţ pe care puţine familii din zona rurală şi-l pot permite. In plus fosa septică ocupă un spaţiu important din curte şi practic nu se mai poate demonta nici odată. Foarte recent au aparut fosele septice de mică capacitate, cu aviz de mediu pentru zonele rurale, care pot deservi 5÷15 persoane, la un nivel de preţ de 1000÷1300 USD, preţuri care includ, transport, montaj şi garanţie. Suprafaţa ocupată la sol este de aproximativ 4 mp. In plus pot fi montate şi la subsolul unor clădiri sau, la montaj îngropat, deasupra se pot planta flori.
Prezentare: Fosa septică asigură lichefierea parţiala a materiilor poluante concentrate în apele uzate, de asemenea asigură reţinerea meteriilor solide si a deşeurilor plutitoare. Asigura o pretratare eficace şi o lichefiere a dejecţiilor evacuate dintr-o gospodărie ce nu poate fi legată la o reţea de canalizare, este indispensabilă fazei de epurare a apelor. În unele cazuri, ea poate constitui o alternativa economică de asanare a reţelelor de apă din zonă. Pentru antrenarea spre fosă a deşeurilor fecaloide si menajere este necesară o cantitate mare de apă. Apele care se emit din fosa septica nu sunt totuşi pure. Fosa nu asigură decât o pretratare a acestora. Mai precis germenii patogeni nu sunt reţinuţi de fosa septică decât în proporţie de 90%. Insă ractica a dovedit că apele ce se emit de fosa septică sunt mai pure decât cele existente în unele lacuri, mai ales în ce priveşte numărul de particule în suspensie.
Construcţia şi întreţinerea unei fose septice necesită o mână de lucru calificată;
Schema de principiu a unei fose septice se regăseşte în cele doua desene (OMS 91438): Materiile solide se acumulează, în general, în primul compartiment unde suferă o fermentaţie anaerobă bazică. Această fermentaţie antrenează producţia de oxid şi bioxid de carbon, hidrogen sulfurat şi metan. La suprafaţă bulele antrenează particule de noroi care sfârşesc prin a forma o crustă. La fund, materiile solide se depun. Gazele se elimina prin orficii sau conducte de aerisire iar materiile solide se elimină prin vidanjare periodică. După primul compartiment, un al doilea primeşte efluenţii decantaţi sub forma unui fluid limpede. Cu toate acestea, apele rezultate din fosa septică nu trebuie să fie considerate pure. După un timp, care poate dura între 1 şi 3 zile, lichidul rezultat este evacuat printr-un sistem de drenare subteran. Aici are loc o filtrare mai profundă, se poate afirma chiar totală, datorită patului filtrant prin care trebuie să treacă. Fosele septice sunt concepute astfel ca să asigure imobilitatea lichidului şi în consecinţă să faciliteze sedimentarea materiilor solide în suspensie. Totul depinde de durata de retenţie, de sistemul ales pentru intrarea şi ieşirea lichidului ca şi de frecvenţa vidanjării. Grăsimile, uleiurile şi alte materii mai uşoare decât apa plutesc la suprafaţă şi constituie un strat de spumă susceptibil de a se transforma într-o crustă destul de dură. Lichidele se deplasează între această crustă şi depozitul de pe fund. Materia organică, prezentă în noroiurile depuse şi crusta de spumă, sunt descompuse de bacterii anaerobe, care le transformă în marea lor majoritate în apă şi gaz. Noroiurile depuse pe fundul rezervoarelor au tendinţa de a se întări sub greutatea lichidului şi materiilor solide care le acoperă. Ce este sigur, volumul lor este foarte inferior celui al materiilor solide care alimentează fosa. Bulele de gaz care se degajă provoacă o oarecare perturbaţie a scurgerii naturale. Viteza procesului de digestie creşte cu temperatura, cu un max pe la 350C. Utilizarea săpunurilor ordinare în cantitaţi normale nu afectează procesul de digestie. De asemenea detergenţii din categoria “ecologici” care în prezent tind a fi singurii de pe piaţă. In schimb, folosirea de dezinfectanţi în cantităţi mari, omoară bacteriile şi inhibă procesele de digestie. Lichidele din fosele septice suferă modificări biochimice, dar până la ora actuală, conform OMS, nu există date certe asupra dispariţiei microorganismelor patogene. Ba mai mult, studiile efectuate separat pe mai multe fose septice de Majumder si Phadke arată că deşi 80-90% din ouăle de ascaris dispar, efluenţii mai conţin destule ouă viabile. Concluzia este că efluenţii evacuaţi din fosele septice conţin încă germeni patogeni şi nu se recomandă folosirea lor pentru irigaţii. Extrapolând, situaţia actuală din locunţele rurale şi în destul de multe zone orăşeneşti lipsite de canalizare, din România, când dejecţiile menajere se deversează sau se îngroapă în curtea locuinţei este intolerabilă. Prezenta documentaţie nu-şi propune să analizeze ce se întâmplă cu rezidurile colectate prin vidanjarea foselor septice, după ce acestea sunt preluate de cistene.
Concepţie. O fosă septică trebuie să asigure volumul necesar pentru retenţia lichidelor şi pentru stocarea noroiului şi spumei. Acest volum depinde de numărul de utilizatori şi de cantitatea apelor uzate deversate în fosă, aceasta din urmă putând conţine de la caz la caz, numai ape fecaloide sau şi ape menajere. De asemenea volumul de stocare a noroiului şi spumei depind de frecvenţa vidanjărilor, de temperatura ambiantă şi de mijloacele de spălat utilizate. Principiile ce guvernează concepţia unei fose septice sunt:
Se admite că 24 de ore este o durată de retenţie suficientă pentru noroiuri dar această situaţie se întâlneşte atunci când exista un compost, înainte de vidanjare. Alt fel durata de retenţie trebuie să fie mai mare. In general normele de utilizare prevăd o durată de retenţie cuprinsă între 24 şi 72 de ore. Teoretic, sedimentarea se ameliorează cu prelungirea duratei de retenţie, dar viteza de sedimentare este în general maximă pe parcursul primelor ore. Sedimentarea este serios perturbată de scurgerea apelor, fiind direct vizate forma şi dimensiunile orificiilor de intrare şi eşire ale fosei. Această problemă este mai importantă la fosele de mică capacitate decât la cele mari. Există chiar unele norme (Associacao Brasileira de Normas Tecnicas, 1982) care autorizează o retenţie mult mai scăzută pentru fosele mari, comunale decât pentru cele de mică capacitate. Dacă fosa septică primeşte ape menajere şi ape fecaloide, totalitatea apelor rezultate la un imobil reprezintă în general o parte importantă din apa furnizată de reţeaua de distribuţie sau de puţ. Când se cunoaşte consumul de apă distribuită pe persoană, se poate estima că apa evacuată reprezintă 90÷95% din acest volum. Uzual în Romania, zone urbane, consumul de apă este de 170÷200l/zi şi persoană iar în zonele rurale, unde se foloseşte apa încălzită electric sau cu gaz (butelii), consumul de apă este estimat la 100÷130l/zi si persoană. In baza acestor date s-au determinat volumele foselor septice modulate proiectate, modelele FS1 şi FS2. S-au avut în vedere datele statistice publicate de OMS şi anume că viteza de acumulare a noroiului şi spumelor într-o fosa septica este de 25l/an şi persoană pentru dejecţii provenite de la băi şi de 40l/an şi persoană atunci când la acestea se adaugă şi apele menajere. Odată determinată capacitatea foselor septice a trebuit determinată adâncimea lor şi respectiv forma recipienţilor. S-a avut în vedere să se obţină o distribuţie uniformă a debitelor, fără zone moarte şi fără scurtcircuitări.
S-a optat pentru varianta de fosa septică cu 2 compartimente, aceasta având o funcţionare mai eficientă. Acestea sunt dimensiuni minime şi nu este nici un inconvenient ca fosa septică să aibe dimensiuni mai mari, respectiv să fie construită din 5 sau chiar 7 module.
Construcţie. In principiu fosa septica se poate construi din beton, din fibră de sticlă sau din polietilenă. S-a optat pentru varianta polietilenă, recipienţii aleşi respectând toate prescripţiile cu privire la adâncimea de lucru, lăţime şi lungime, în plus având la partea inferioară şi o mică domă. Recipienţii se acoperă cu capace în care s-au practicat găuri pentru aerisire naturală. Apele uzate trebuie să intre în fosa septică astfel încât să perturbe cât mai puţin curgerea în aceasta, să deranjeze cât mai puţin procesul de sedimentare. Este bine ca înaintea intrării apelor în fosa septică, acestea să treacă printr-un cămin vizitabil. Ieşirea efluenţilor din fosa septică se face printr-un tub de diametru mai mic, tot din PVC. S-a avut în vedere ca să fie evacuate numai apele nu şi stratul plutitor de spuma sau grăsimi. Acest lucru s-a relizat printr-o piesă de PVC de recepţie a efluentului. Opţional se mai poate monta un recipient final de ape uzate, recipient echipat cu o mică pompă. Cu aceasta apele pot fi trimise la o oarecare distanţă de fosă, de asemenea pot fi ridicate la înălţimi convenabile. Rezervoarele alese, fiind 2 sau 3, nu au necesitat pereţi despărţitori; este un avantaj, dar impune ca ele să fie montate în acelaşi plan, astfel ca nivelul lichidului să poată fi controlat. Procesele anaerobe din fosă produc printre altele şi o cantitate de metan şi hidrogen sulfurat care trebuiesc evacuate natural. Nu este o problemă de neglijat deoarece fără orificii de aerisire apar mirosuri supărătoare şi în unele situaţii pot apare chiar explozii. La racordarea şi utilizarea foselor septice se vor avea în vedere câteva reguli fără de care aceste echipamente nu vor funcţiona eficient:
Exploatare. Demarajul digestiei anaerobice în cazul unei fose septice poate fi foarte lent. O idee bună este “însămânţarea” cu puţin noroi prelevat de la o altă fosă septică care funcţionează de câtva timp. Se asigură prin acest procedeu prezenţa microorganismelor necesare, respectiv demarajul rapid al procesului de digestie. Este necesar a se proceda la inspecţii regulate pentru verificarea momentului când trebuie să aibe loc vidanjarea, pentru a verifica nivelel de lichid şi pentru a verifica dacă piesele de intrare si ieşire nu sunt colmatate. O regulă simplă este ca vidanjarea sa se facă atunci când depozitul de noroi ocupă între o treime şi o jumătate din adâncimea totală. Cel mai bun mod de a vidanja o fosă septică este prin utilizarea serviciilor unui vidanjor autorizat, care foloseşte o cisternă capabilă să aspire conţinutul fosei. Dacă conţinutul de noroi de pe fund s-a întărit, se va acţiona eliberarea acestuia cu o mătură cu coadă. Se va avea grijă ca la vidanjare noroiul să nu fie răspândit în jur deoarece conţine şi materii fecaloide proaspete cu toate riscurile de infecţie ce decurg de aici. In principiu vidanjarea trebuie asigurată cel puţin la 4 ani. Cel mai indicat este de asemenea ca vidanjarea să nu fie totală, respectiv să mai rămână în primul compartiment aproximativ 10% din noroi, acesta urmând să asigure reînceperea rapidă a procesului de digestie.
Metode de dimensionare. La dimensionarea celor 2 modele de fosa septică, FS1 si FS2, s-au avut în vedere mai multe metode. In final a fost folosită metoda preconizată de Banca Mondială, celelalte metode utilizându-se la verificarea dimensionarii. Simplist se ia de 3 ori debitul zilnic de ape pe persoană. Se au în vedere volumul util, numărul de persoane, timpul de retenţie, (1zi). In final, cantitatea de noroi se estimează la 0,18÷0,30 l/zi şi persoană.
Cateva sfaturi practice: Fosa septică nu necesită Intreţinere. Deci nu desinfectanţi (mai ales ceicu clor), nu soluţii de sodă, nu acceleratori de digestie şi nu culturi bacteriene. Si cel mai important: nu solutii saline rezultate de la instalatia de dedurizare. Vidanjarea se face la 12÷18 luni. După vidanjare FS1 nu se spală şi nu se desinfectează, dar trebuie umplută imediat cu apă. Semnele care indică necesitatea vidanjarii sunt unele mirosurile grele, deranjante, eventual prezenţa unor materii solide în tubul de drenaj. Este bine să consultaţi un specialist. Rezervoarele se recomanda a se înlocui după 10 ani deşi durata normată a lor este de 15 ani si materialul lor are o durata de viata de 100 de ani. Peste capacele de lemn se admite un strat de pământ de max 0,20m grosime. Nu se admite circulaţia de mijloace auto. Lângă fosa septică se poate planta un arbore şi vă garantăm că-i va merge foarte bine.
Legalitate: Fosa septică nu se montează oriunde şi oricum. Trebuiesc avute în vedere un minim de avize: cerificat de urbanism, respectiv autorizaţie de construire. Acestea nu se pot obţine decât dacă modelul de fosă septică are un agreement de mediu şi eventual o agrementare tehnică emisă de ICECON SA.
|
|
Copyright © 2002 Canad Systems Plus |
